Nod la cravata, nod in git

Azi am avut un interviu si eu, ca orice om proaspat concediat. Si am zis sa tin cont de sfatul fostului meu sef si sa port cravata. Mi-a dat el citeva cravate, probabil stia ca eu n-am sa dau bani in veci pe asa ceva. Si am pus cravatele in dulap, am cautat ceva tutoriale pe Google si azi, cu citeva ore inainte de interviu am trecut la treaba. N-am reusit, a fost o experienta foarte traumatizanta ...:)
A durat vreo jumatate de ora cit tot am facut incercari, dar tot ce am reusit e sa-mi innod cirpa in chip de zgarda. Am dat-o dracului, duca-se in pizda ma-sii de cravata. Daca motivul picarii unui interviu o fi lipsa zgarditei, sa le fie de bine, inseamna ca nu merita.
Dar stau si ma intreb... la naiba, sintem in sec. XXI, de ce ne maimutzarim atita? Incepind cu cravata de pionier, pina la cravatele de "business". N-am inteles niciodata ...pentru ce?
Imi aduc aminte de niste omuleti la munca, intr-o zi cu oaspeti mari. Erau citiva la buda care isi aranjau zgarditele si-si faceau complimente reciproce ....ce cravate tari au ei. Oare au citit vreunul "Hainele cele noi ale imparatului"?

Din partea autorului pt ei cei ce poarta cravate....sictir!