Ceva despre care am uitat sa scriu

I. Trenul Bucuresti - Iasi, cu manele

Intr-o seara prin iulie doi ani in urma iau frumos trenul de la Bucuresti sa ajung inapoi la Iasi. Imi iau ca omul bilet normal, la clasa a doua la accelerat sau rapid, ce naiba mai era si trenul ala. Pe peron ma intilnesc cu un amic, Radu. Omul imi spune ca va fi vai de capul, urechile si creierul meu, de cite manele voi auzi. Prea tirziu sa schimb biletul, asa ca el se duce la vagonul de dormit si eu la clasa a 2-a. Pleaca trenul.... Apar vinzatorii mobili de mobile, dispar respectivii....Eu stateam pe un geam cu o bere si mp3 playerul deschis, ma uitam afara. Intre melodii aud ceva zgirietor pe urechi, greu de identificat sunetul. Inchid mp3-ul si ciulesc urechile. Ghici ce vezi: baietanii cu telefoane mobile puse pe speaker ascultau cele mai sordide manele. Adunati in grupuri dupa cum erau dispuse scaunele, la fiecare citeva scaune fata in fata cite un telefon pervertit in difuzor de manelute. "Oare nu li se termina bateria?"- ma gindesc eu... Cert este ca atunci cind bateriile unuia se terminau, aparea alt telefon, din alt buzunar. Difuzarea publica a mizeriei nu contenea, iar entuziasmul pulailor crestea.... noroc ca mi-au tinut mie bateriile la mp3, si nu am avut a ma intoxica cu manele pina la Iasi. Am uitat de berea la PET...sau mai trebuia sa adaug?

II. Edmonton, parcul cu manele.
Vara, cald, 2009. Prin august. Iesisem sa ma plimb cu bicicleta intr-o simbata. Ajunsem in Heritage Park si dupa ce am luat toate cararile la rind, ies la drumu' mare, unde duium de oameni faceau picnic. Las viteza mai incet si ma uitam in jur. De toate natiile, si o droaie de arabi. La un moment dat, aud prin castile mele un ritm infect, cunoscut, manelist. Imi zic: "Nu, trebuie sa fie niste arabi cu muzica lor, n-am nimic cu ei. " Dar peste ritmul ala "serpesc" (vorba lui Andrei Plesu) se aude o voce guitata, lalaita.... "Hopa, e grav..." Inchid muzica mea. Mizeria se propaga nesimtit dintr-o masina parcata, cu toate usile si portbagajul deschise. Opresc sa studiez. Era acolo un tun de bas in portbagaj, in rest nimic. Imi aducea aminte de vremurile apuse cu "Azur", "Zefir" la iarba verde la Ciric linga Iasi. La fel parcata masina, la fel deschise usile, aceeasi mizerie .... Nu am reusit sa -i disting pe chefliii de amiaza- mare care faceau asta, dar nu cred ca as fi avut vreo surpriza. Am plecat de acolo, si n-am mai auzit manele pina acum. Multumesc, Doamne.
Iata de ce nu prea ma intereseaza mersul la comunitatea romaneasca. Ptc. ti se urla manele de fiecare data, si de fiecare data cind protestezi unii se uita consternati la tine in genul: "Cum, tu nu esti roman?" Idiotul nu pricepe ca e idiot.... si prostu daca nu-i fudul...