Buna seara, dimineata, ziua sau ce'o mai fi pe la voi carele cititi rindurile astea.
E 2010, nu? Adica 10 ani dupa 2000 si 20 dupa 1990. Ciudat cum trece timpul asta, te trezesti ca esti in 20xx, stii ca e asa dar parca e prea departe, prea tirziu... Unde s-a dus vremea asta si ce-am facut? Acuma spre exemplu sint la munca, am practic nimic de facut, am o conversatie pe messenger si blogul asta la care incerc sa scriu. Odata ce iti poti recapitula istoria personala cu repere la 10 ani distanta ..inseamna ca nu mai esti chiar atit de nou. Nu?
Acum 10 ani, in anul 2000 (oare mai eram copii? :-) ) Pastele m-a prins undeva prin Iasi, probabil am facut Invierea pe la vreo biserica, manastire prin zona, poate am fost la Cimpulung, nu-mi mai amintesc. Dar ce-mi amintesc despre Pasti e vremea de miez de primavara, culoarea cerului, a frunzelor si ploaia. Imi placea cind ploua de Pasti, nu era multa lume pe strada si orasul parea intepenit in Duminica Pastelui, era liniste. Se mai intimpla de chefuiam cu prietenii dupa Inviere si dimineata mergeam spre casa cite doi-trei in mutzenie. Ne era greu sa vorbim dupa atita bautura...:) Ajuns acasa, saream pe borsul de miel facut de mama - il mincam cu cas proaspat in loc de piine.
Acum 20 de ani, Pastele de dupa Revolutie, la tara, la bunici, la Sirbi. Nu-mi amintesc Pastele din 90, nu cred. Erau multe mincaruri, de toate felurile, pasca, curcan, oua.... si era un obicei acolo in sat: dupa inviere, exact dupa ce se dadea lumina, baietii din sat faceau focuri pe dealul din fata satului si rostogoleau la vale niste cauciucuri vechi de tractor, aprinse. Asta traditie era cred ca cu ceva paie sau lemne. (Ce faceau dracii era fix catastrofa ecologica! Unde e Garda de Mediu, ba?) Mult vroiam sa ma duc si eu cu ei pe deal, mult m-am mai rugat de bunici....dar nu aveam eu ce cauta pe deal, noaptea, cu "golanii din sat". Imi placeau focurile de pe deal, imi placeau luminarile multe aprinse si plimbatul in jurul bisericii cu luminari aprinse, oamenii cintind in miezul noptii. Ar mai fi evenimente si alte obiceirui de povestit. Alta data, in alta parte...
Acum treizeci, in op'zeci...abia eram de-un an si un pic, si nu-mi amintesc nimic.
Acum, azi. Nu stiu unde s-au dus toate, uneori ma chinui sa extrag amintiri despre anii trecuti, de parca as incerca sa recuperez date de pe un hard disc stricat. Cind te bucuri ca ai scos datele ...incerci sa vezi ceva, sa zicem o poza. Fisierul e corupt si poza amestecata cu alta poza plus ceva care nu e o poza. Alteori ceva foarte vechi revine in minte de parca ar fi fost ieri. Dar de ce, de ce acel lucru? Azi parca as merge la inviere aici in oras, cica este biserica romaneasca. Oare si asta o fi o biserica patetica ca cea din London ON, incropita intr-o baraca de lemn ca toate casele de aici si care la demisol are sala de petreceri bineinteles cu manele? N-am auzit manelele acolo, dar am vazut pe citiva care se perindau, clienti la biserica. As merge sa vad multimea cu luminarile si sa ma mai uit la citeva fetze sa-mi inchipui ce gindesc oamenii aia si ce le-a fost viata pina acum. Cred ca din cauza ca-ti inchipui prea multe nu le auzi gindurile cind te uiti la ei. Cred ca am sa dau o fuga, curiozitatea nu ma lasa sa stau acasa. Imi placeau bisericile mici si vechi de acasa, era ceva cald si primitor in ele, liniste. De ce vor bisericanii aia sa faca Catedrala Bintuirii Neamului sau Ortodox Mall? Oricum te vei simti in ea ca intr-un mare edificiu de tinichea unde vreun individ in straie iti va zice cite luminari sa cumperi pt iertarea pacatelor...
Unde e Iisus, cel care s-a infuriat cind a vazut negotul din Templu? Unde e invatatura lui in toate discutiile steril- teologice, dogme, comert si restul? Ce e crestin in partea "crestina" a lumii? Putine - as zice, exagerind. Nu-mi place Craciunul asta consumerist, bastardizat - n-are nimic in comun cu ce-mi aduc eu aminte de cind eram mic. Mereu mi-a placut Pastele mai mult decit Craciunul, cred ca din pricina vremii, bucuria ca e primavara... De fapt asta e Invierea, nu presupusul ridicat din morti al lui Iisus. Pina la urma...omul asta a vrut sa ne invete ceva, sa ne arate cum sa traim ca sa FIM. Si noi...??
E 2010, nu? Adica 10 ani dupa 2000 si 20 dupa 1990. Ciudat cum trece timpul asta, te trezesti ca esti in 20xx, stii ca e asa dar parca e prea departe, prea tirziu... Unde s-a dus vremea asta si ce-am facut? Acuma spre exemplu sint la munca, am practic nimic de facut, am o conversatie pe messenger si blogul asta la care incerc sa scriu. Odata ce iti poti recapitula istoria personala cu repere la 10 ani distanta ..inseamna ca nu mai esti chiar atit de nou. Nu?
Acum 10 ani, in anul 2000 (oare mai eram copii? :-) ) Pastele m-a prins undeva prin Iasi, probabil am facut Invierea pe la vreo biserica, manastire prin zona, poate am fost la Cimpulung, nu-mi mai amintesc. Dar ce-mi amintesc despre Pasti e vremea de miez de primavara, culoarea cerului, a frunzelor si ploaia. Imi placea cind ploua de Pasti, nu era multa lume pe strada si orasul parea intepenit in Duminica Pastelui, era liniste. Se mai intimpla de chefuiam cu prietenii dupa Inviere si dimineata mergeam spre casa cite doi-trei in mutzenie. Ne era greu sa vorbim dupa atita bautura...:) Ajuns acasa, saream pe borsul de miel facut de mama - il mincam cu cas proaspat in loc de piine.
Acum 20 de ani, Pastele de dupa Revolutie, la tara, la bunici, la Sirbi. Nu-mi amintesc Pastele din 90, nu cred. Erau multe mincaruri, de toate felurile, pasca, curcan, oua.... si era un obicei acolo in sat: dupa inviere, exact dupa ce se dadea lumina, baietii din sat faceau focuri pe dealul din fata satului si rostogoleau la vale niste cauciucuri vechi de tractor, aprinse. Asta traditie era cred ca cu ceva paie sau lemne. (Ce faceau dracii era fix catastrofa ecologica! Unde e Garda de Mediu, ba?) Mult vroiam sa ma duc si eu cu ei pe deal, mult m-am mai rugat de bunici....dar nu aveam eu ce cauta pe deal, noaptea, cu "golanii din sat". Imi placeau focurile de pe deal, imi placeau luminarile multe aprinse si plimbatul in jurul bisericii cu luminari aprinse, oamenii cintind in miezul noptii. Ar mai fi evenimente si alte obiceirui de povestit. Alta data, in alta parte...
Acum treizeci, in op'zeci...abia eram de-un an si un pic, si nu-mi amintesc nimic.
Acum, azi. Nu stiu unde s-au dus toate, uneori ma chinui sa extrag amintiri despre anii trecuti, de parca as incerca sa recuperez date de pe un hard disc stricat. Cind te bucuri ca ai scos datele ...incerci sa vezi ceva, sa zicem o poza. Fisierul e corupt si poza amestecata cu alta poza plus ceva care nu e o poza. Alteori ceva foarte vechi revine in minte de parca ar fi fost ieri. Dar de ce, de ce acel lucru? Azi parca as merge la inviere aici in oras, cica este biserica romaneasca. Oare si asta o fi o biserica patetica ca cea din London ON, incropita intr-o baraca de lemn ca toate casele de aici si care la demisol are sala de petreceri bineinteles cu manele? N-am auzit manelele acolo, dar am vazut pe citiva care se perindau, clienti la biserica. As merge sa vad multimea cu luminarile si sa ma mai uit la citeva fetze sa-mi inchipui ce gindesc oamenii aia si ce le-a fost viata pina acum. Cred ca din cauza ca-ti inchipui prea multe nu le auzi gindurile cind te uiti la ei. Cred ca am sa dau o fuga, curiozitatea nu ma lasa sa stau acasa. Imi placeau bisericile mici si vechi de acasa, era ceva cald si primitor in ele, liniste. De ce vor bisericanii aia sa faca Catedrala Bintuirii Neamului sau Ortodox Mall? Oricum te vei simti in ea ca intr-un mare edificiu de tinichea unde vreun individ in straie iti va zice cite luminari sa cumperi pt iertarea pacatelor...
Unde e Iisus, cel care s-a infuriat cind a vazut negotul din Templu? Unde e invatatura lui in toate discutiile steril- teologice, dogme, comert si restul? Ce e crestin in partea "crestina" a lumii? Putine - as zice, exagerind. Nu-mi place Craciunul asta consumerist, bastardizat - n-are nimic in comun cu ce-mi aduc eu aminte de cind eram mic. Mereu mi-a placut Pastele mai mult decit Craciunul, cred ca din pricina vremii, bucuria ca e primavara... De fapt asta e Invierea, nu presupusul ridicat din morti al lui Iisus. Pina la urma...omul asta a vrut sa ne invete ceva, sa ne arate cum sa traim ca sa FIM. Si noi...??
No comments:
Post a Comment