Iata deci despre ce meditam eu astazi la munca, cind nu aveam tragere de inima la sclavagism...precum ca noi oamenii avem darul asta, de a face istoria sa se repete. Si ma intrebam de ce. Pe linga faptul ca scoala nu ne invata mai nimic care sa putem folosi si ca oamenii uita repede, am mai gasit ceva. Pai...durata noastra de viata. Traim foarte putin si generatia urmatoare nu are experienta celei dinainte decit din auzite. Lectia invatata din carti sau din auzite nu are taria de a te influenta cit cea invatata din proprie experienta, incarcatura emotionala lipseste, sau este mai mult au mai putin diluata. Aici da, este o problema. Cei care vin dupa noi, vor veni cu aceleasi dorinte, aceeasi lacomie, aceleasi patimi ca si noi astazi dupa parintii si bunicii nostri. Ce folos ca bunicul a avut o experienta din care a invatat urmarile unei actiuni si stie in sinea sa ce trebuie de facut intr-o situatie data? Una e ca eu poate stiu vag despre povestea in sine, dar nu am trait-o. Nu am simtit ce a simtit el. Si voi face prostia, voi repeta istoria. Si asa merg lucrurile si la scara de societate, natiuni, s.a.m.d..
Prostie este sa faci acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite, nu? Si intelept este cel care invata din experienta altora, nu? Nu ne transmitem experienta eficient, e cao amnezie partiala ce traim noi.... Ei, cum facem? Putem cumva? Sa traim mai mult sau sa avem acces la memoria ascendentilor ca in "Dune" a lui Frank Herbert? Sa ne informam mai mult, asta se poate. Si un pic de moderatie ne-ar ajuta si asta, nu?
Asta - zic eu - e doar o cauza, mai sint multe altele.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Citind acuma, mi-a dat in cap și ce s-ar întampla dacă viața ar fi mai lungă: oameni nu numai ca n-ar uita istoria (să zicem că n-ar fi senili la bătrânețe), dar și-ar forma chiar și cutume din care nu i-ai scoate nici bătuți. Cu alte cuvinte, ar fi o populație de oameni bătuți în cap. Viața asta scurtă măcar dă reset la chestia asta.
ReplyDelete